La inceput cand te nasti,esti de abia o fiinta fragila si dragalasa care primeste dragoste si multa atentie.
Apoi,incepi sa cresti, sa faci primii pasi,sa rostesti primele cuvinte.
Brusc lumea ta incepe sa se contureze,sa prinda o culoare stralucitoare si singurul lucru care te face fericit este joaca…Intr-un final te izbesti din senin de o senzatie noua,ciudata dar care te face sa plutesti si sa tremuri :Dragostea !
Esti inca un copil si nu pricepi intelesul ei, iei totul ca pe o joaca.
Prima ta iubire,pe care ai intalnit-o atunci cand nu puteai sa-i intelegi adevaratul sens, care ti se parea o mare tampenie s-a transformat in ceva foarte puternic.
Acum,la varsta asta, realizezi deja ca iubesti,iubesti cu toata fiinta ta o persoana care nu te interesa cu nimic…si totusi treptat tampenia si joaca s-au transformat in dragoste pura si nevinovata.
Da…iubesc !Iubesc aceea fiinta mai presus de orice.Zambetul acela cald,pe care mi l-ai daruit petru prima data…
M-a facut sa vad dincolo de aparente si fara sa vreau, am inceput sa-l descopar asa cum este.
Regret ca nu i-am spus ca-l iubesc atunci cand aerul meu devenise el,regret amarnic ca l-am facut sa sufere dar atunci eram inca oarba,eram inca o copila.
Acum stiu ca singurul adevar este acela ca il iubesc enorm.
Este ceva presarat de foarte multa suferinta.
Ciudat cum joaca s-a transformat in dragoste adevarata…desi cum poti sa spui ca iubesti cand nu ai curaj sa infrunti totul,sa-ti infrunti temerile si nesiguranta ?Poate ca eu nu iubesc..sau poate nu stiu cum sa iubesc.Dragostea nu inseamna doar cuvinte,regrete,lacrimi….ci FAPTE !
Iti cer iertare dragul meu pentru ca nu sunt in stare sa te iubesc asa cum meriti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu